Οία Θήρας
( Oia, Greece )Oia sau Ia (greacă: Οία, pronunțat [ˈi.a]) este un sat mic și o fostă comunitate din sudul Egeei, pe insulele Thira (Santorini) și Therasia, în Ciclade, Grecia. De la reforma administrației locale din 2011, a făcut parte din municipalitatea Santorini, din care este o unitate municipală. Acoperă întreaga insulă Therasia și partea cea mai de nord-vest a Santorinii, pe care o împarte cu unitatea municipală Santorini. Strada principală se numește Nikolaou Nomikou. Populația era de 1.545 de locuitori la recensământul din 2011, iar suprafața terenului este de 19.449 km2.
Oia era cunoscută anterior ca Apäno Meria (Απάνω Μεριά). sau Επάνω Μεριά, „partea superioară”), un nume care încă apare la nivel local ca Pano Meria, iar locuitorii sunt încă numiți apanomeriți (Απανωμερίτες). Greaca antică Oia a fost unul dintre cele două porturi a...Citiţi mai departe
Oia sau Ia (greacă: Οία, pronunțat [ˈi.a]) este un sat mic și o fostă comunitate din sudul Egeei, pe insulele Thira (Santorini) și Therasia, în Ciclade, Grecia. De la reforma administrației locale din 2011, a făcut parte din municipalitatea Santorini, din care este o unitate municipală. Acoperă întreaga insulă Therasia și partea cea mai de nord-vest a Santorinii, pe care o împarte cu unitatea municipală Santorini. Strada principală se numește Nikolaou Nomikou. Populația era de 1.545 de locuitori la recensământul din 2011, iar suprafața terenului este de 19.449 km2.
Oia era cunoscută anterior ca Apäno Meria (Απάνω Μεριά). sau Επάνω Μεριά, „partea superioară”), un nume care încă apare la nivel local ca Pano Meria, iar locuitorii sunt încă numiți apanomeriți (Απανωμερίτες). Greaca antică Oia a fost unul dintre cele două porturi ale vechii Thera și era situată în sud-estul insulei, unde se află acum Kamari.
Oia a atins apogeul prosperității la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Prosperitatea sa economică s-a bazat pe flota sa comercială, care desfășura comerțul în estul Mediteranei, în special din Alexandria până în Rusia. Casele căpitanilor cu două etaje, construite în partea cea mai înaltă a satului, amintesc de fosta afluență a satului. O parte a orașului a fost distrusă de cutremurul din 1956.
Adaugă comentariu nou