Parcul Național Skuleskogen (suedeză: Parcul național Skuleskogens, literalmente Parcul Național Pădurea Skule) este un parc național suedez în județul Västernorrland, pe coasta Mării Baltice, în nordul Suediei. Se întinde pe 30,62 km² (11,82 sq mi), constituind partea de est a Pădurii Skule.

Parcul se caracterizează printr-o topologie foarte aspră, cu multe vârfuri stâncoase, dintre care cea mai înaltă este Slåttdalsberget, 280 m (920 ft) în altitudine, care se ridică direct din mare. Topografia este marcată și de prezența crevaselor și a peșterilor adânci. Această topologie specială poate fi găsită pe întreaga Coastă înaltă (suedeză: Höga kusten), o regiune a Suediei numită astfel deoarece constituie cea mai înaltă secțiune a coastei Mării Baltice. Această regiune este în zilele noastre cunoscută în principal ca un loc favorit pentru observarea fenomenului de revenire post-glaciară. Cea mai mare parte a regiunii se afla sub mare cu mai puțin de 10.000 de ani în urmă, după ce calota de gheață care a acoperit-o s-a topit. Dar datorită topirii acestei mase de gheață care apăsa pe ea, solul se ridică de la an la an, cu o viteză curentă de 8 mm (0,31 inchi) pe an.

Oamenii și-au lăsat amprenta asupra parcului, deși probabil că nu s-au stabilit niciodată acolo în număr mare. Numeroase cairnuri funerare din epoca bronzului sunt încă vizibile de-a lungul coastei antice. Mai târziu, pădurea a fost folosită în principal ca pășune. Lucrurile s-au schimbat la mijlocul secolului al XIX-lea când industria forestieră s-a răspândit în toată Suedia, afectând aproape toată pădurea parcului. Această exploatare a încetat, însă, la sfârșitul acelui secol, astfel că actuala pădure este dominată de arbori vechi de peste 100 de ani. Această pădure a reușit astfel să-și recupereze o parte din bogăția sa ancestrală și, astfel, conține o faună și o floră importantă, cu mai multe specii pe cale de dispariție, precum lichenul

0

0

0