Necropola Monterozzi (în italiană: Necropoli dei Monterozzi) este o necropolă etruscă de pe un deal la est de Tarquinia în Lazio, Italia. Necropola are aproximativ 6.000 de morminte, dintre care cel mai vechi datează din secolul al VII-lea î.Hr. Aproximativ 200 dintre camerele mormintelor sunt decorate cu fresce.

Mormintele pictate ale necropolei sunt cea mai mare documentare a artei picturale etrusce și sunt mărturii singulare ale vieții cotidiene, ceremoniilor și mitologiei etruscilor. Unele morminte sunt monumentale, tăiate în stâncă și acoperite de tumuli, accesibile prin coridoare sau scări înclinate. În fresce sunt prezentate multe subiecte diferite, inclusiv ritualuri, animale, teme magice, dans și instrumente muzicale. Cele mai cunoscute morminte sunt Mormântul Leoparzilor, al Vânătorii și Pescuitului, al Augurilor, al Tricliniului, al Demonilor Albaștri și a Taurilor.

Multe dintre artefactele găsite în necropolă și unele dintre fresce au fost aduse la Muzeul Național Tarquinia din vecinătate pentru a le conserva. Picturile și decorațiunile murale ale Mormântului Baronului, descoperite în 1827, au fost reproduse și pe pereții așa-numitului Cabinet Etrusc din Castelul Racconigi.

Împreună cu Necropola Banditaccia, Monterozzi a fost desemnat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 2004, remarcat ca „reprezentarea vieții cotidiene în mormintele cu fresce, multe dintre acestea fiind replici ale caselor etrusce, este o mărturie unică a acestei culturi dispărute”.