Numele de „Marea Moartă” este atribuită lui Hieronymus (secolul IV).[necesită citare] Înainte era numită „Marea de sare” sau „Marea de asfalt” (existând aici câteva surse care emană asfalt). Numele de „Marea Moartă” nu este deloc exagerat: salinitatea ridicată face viața în apă foarte dificilă. Denumirea de „Marea Moartă” a fost dată de grecul Pausanias pe care a cercetat-o.[necesită citare]

În grotele care se află în nord-vestul mării în apropierea așezării Qumran, între anii 1947-1956 au fost găsite Manuscrisele de la Marea Moartă. Circa 900 de manuscrise, în limbile ebraică, greacă și arameică, au fost considerate de specialiști dovada aplicării legii lui Moise de către grupul de credință iudaică eseniană în secolul al II-lea î.e.n. Primele 500 de tăblițe de la Qumran au fost descoperite de către un beduin, în mod întâmplător. Astăzi manuscrisele pot fi văzute în două muzee din Ierusalim: Muzeul Rockefeller și Muzeul Național.

Săpăturile arheologice întreprinse după anul 2005 de o echipă de cercetători de la „Trinity Southwest University“ din Albuquerque (USA) au descoperit la Tall El-Hammam (la cȃțiva km nord de Marea Moartă, în Iordania) o veche așezare din Epoca Bronzului, considerată a fi biblica Sodoma. Distrugerea ei s-ar fi datorat exploziei în aer a unui asteroid de genul celor din Tunguska în 1908 și Celiabinsk în 2013.