Biserica Nașterii Domnului (în araba: كنيسة المهد Kanisat al mahd, în greacă: Η Βασιλική της Γεννήσεως I vasiliki tis yeniseos, în latină:Ecclesia Nativitatis, în ebraică: כנסיית המולד Knessiat Hamolad) este un lăcaș de cult, monument de artă paleocreștină situat în Betleem, Cisiordania. Edificiul a fost consacrat în anul 335. Conform tradiției, biserica a fost ridicată pe locul ieslei în care s-a născut Isus din Nazaret. În anul 1717 a fost montată inscripția Hic de virgine Maria Jesus Christus natus est. Biserica este unul din locurile cele mai importante ale creștinătății.

Înalta Poartă a reglementat în anul 1757 folosirea lăcașului de cult de către diversele denominațiuni creștine. Astfel altarul principal și altarele laterale din partea dreaptă sunt folosite de grecii ortodocși, cele două altare laterale din partea stângă sunt folosite de către armenii apostolici, iar catolicii (latinii) folosesc altarul celor trei crai de la răsărit, steaua de sub altarul Nașterii Domnului și grota sfântului Ieronim. Latinii au obținut dreptul de a-și construi o biserică proprie, în stânga Bisericii Nașterii Domnului.

Înlăturarea inscripției de argint în anul 1847, cu toate că a fost remontată în anul 1852 la intervenția sultanului Abdul-Medjid, a fost folosită în anul 1853 de Imperiul Rus drept pretext pentru declanșarea Războiului Crimeii.

În urma puternicelor daune provocate de un cutremur (1927), autoritățile mandatare britanice și, mai târziu călugării franciscani au executat săpături și restaurări.