În antichitate etruscii au fondat localități pe insulă, pe atunci populată de triburi denumite Corsi, și pe care marinarii-comercianți fenicieni și greci o cunoșteau sub denumirea de Kyrnos. Odată cu înființarea coloniei grecești Massalia, câteva localități au fost înființate și pe insulă, cea mai importantă fiind Alalia, devenită Aleria odată cu expansiunea Imperiului Roman, insula fiind cucerită încă din 259 î.Hr.. În evul mediu a fost controlată temporar de vizigoți, vandali și ulterior de Imperiul Roman de Răsărit, devenit bizantin prin creștinare; de la acesta, ajunge în stăpânirea papalității și apoi, din sec. XIII până în sec. XVIII, devine o provincie a republicii genoveze. Datorită poziției ei strategice a fost alipită Franței în 1768 sub forma răscumpărării unei datorii. Dar corsicanii, conduși de președintele Pasquale Paoli, au proclamat o republică independentă și au rezistat mai mulți ani trupelor franceze, înainte de a fi înfrânți la bătălia de la Ponte-Novu. Corsica este locul de naștere al lui Napoleon Bonaparte, fiu al unei familii de mici nobili. O personalitate importantă a istoriei insulei este și Pasquale Paoli (1725-1807), general corsican și patriot, care a luptat pentru independența Corsicăi, întâi contra Genovei ulterior contra Franței.

În urma Revoluției franceze, teritoriul insulei a fost organizat în 1790 într-un departament unic Corse. În 1793, acest departament a fost divizat în două departamente: Golo și Liamone dar în 1811 se revine la organizarea anterioară sub forma unui departament unic. În 1976, teritoriul este reorganizat din nou, departamentul Corse fiind divizat în actualele departamente Corse-du-Sud și Haute-Corse.

În martie 2022 au avut loc manifestații violente pentru autonomia insulei Corsica, după ce Yvan Colonna, un naționalist corsican a fost zdrobit în bătaie, în închisoare, de un co-deținut islamist.[1][2]