Australia

Bob Tarr - CC BY-SA 4.0 Bäras - CC BY-SA 3.0 - Public domain Bob Tarr - CC BY-SA 4.0 Petra - CC BY 2.0 Mark - GFDL Rhain - CC BY-SA 4.0 Corevette - CC BY-SA 3.0 Schutz - CC BY-SA 3.0 Nicolas Lannuzel from Singapore, Singapore - CC BY-SA 2.0 Nigel Malone - CC BY-SA 1.0 EmpireFootage - CC BY-SA 4.0 Ciambue - CC BY 2.0 Nachoman-au - CC BY-SA 3.0 Mark - GFDL Nachoman-au - CC BY-SA 3.0 Nigel Malone - CC BY-SA 1.0 Graeme Bartlett - CC BY-SA 3.0 Ian Cochrane from Melbourne, Australia - CC BY 2.0 Rob Young from United Kingdom - CC BY 2.0 Twistie.man - CC BY-SA 3.0 Nachoman-au - CC BY-SA 3.0 - Public domain Nachoman-au - CC BY-SA 3.0 Ciambue - CC BY 2.0 Reefpix - CC BY-SA 4.0 Noveoko2 - CC BY 3.0 Kaliumfredrik at English Wikipedia - CC BY-SA 3.0 Ciambue - CC BY 2.0 Paul Holloway from Birmingham, United Kingdom - CC BY-SA 2.0 Bluedawe - CC BY-SA 3.0 Nachoman-au - CC BY-SA 3.0 Stan Feldman - CC BY-SA 4.0 W. Bulach - CC BY-SA 4.0 Bäras - CC BY-SA 3.0 Rhain - CC BY-SA 4.0 Mark - GFDL Nachoman-au - CC BY-SA 3.0 Bidgee - CC BY 3.0 W. Bulach - CC BY-SA 4.0 Andy McLemore from ...in a little town where everybody wishes they were somewhere else, United State - CC BY-SA 2.0 Nigel Malone - CC BY-SA 1.0 jeffowenphotos - CC BY 2.0 Graeme Bartlett - CC BY-SA 3.0 Bluedawe - CC BY-SA 3.0 Peter James McNally - CC BY-SA 4.0 Ishara Udawela - CC BY-SA 4.0 Corey Leopold - CC BY 2.0 Ishara Udawela - CC BY-SA 4.0 Nachoman-au - CC BY-SA 3.0 Graeme Bartlett - CC BY-SA 3.0 Paul Holloway from Birmingham, United Kingdom - CC BY-SA 2.0 No images

Context of Australia

Australia (pronunție engleză: audio), oficial Uniunea Australiei, este o țară ce ocupă în întregime continentul cu același nume, insula Tasmania și alte insule mai mici. Este cea de-a șasea țară în lume după mărime, ocupând 7.617.930 km², și cea mai mare țară din Oceania și Australasia. Australia este cel mai vechi, cel mai plat și cel mai uscat continent locuit, cu cele mai puțin fertile soluri. Este o țară megadiversă, iar dimensiunile sale îi conferă o mare varietate de peisaje și climate, cu deșerturi în centru, păduri tropicale în nord-est și lanțuri muntoase în sud-est.

Australienii indigeni locuiesc pe continent de aproximativ 65.000 de ani. Explorarea maritimă europeană a Australiei a pornit la începutul secolului al XVII-lea, odată cu sosirea exploratorilor neerlandezi. În 1770, jumătatea estică a Australiei a fost revendicată de Marea Britanie și și a început să colonizeze aceste teritorii prin deportările pe...Citiţi mai departe

Australia (pronunție engleză: audio), oficial Uniunea Australiei, este o țară ce ocupă în întregime continentul cu același nume, insula Tasmania și alte insule mai mici. Este cea de-a șasea țară în lume după mărime, ocupând 7.617.930 km², și cea mai mare țară din Oceania și Australasia. Australia este cel mai vechi, cel mai plat și cel mai uscat continent locuit, cu cele mai puțin fertile soluri. Este o țară megadiversă, iar dimensiunile sale îi conferă o mare varietate de peisaje și climate, cu deșerturi în centru, păduri tropicale în nord-est și lanțuri muntoase în sud-est.

Australienii indigeni locuiesc pe continent de aproximativ 65.000 de ani. Explorarea maritimă europeană a Australiei a pornit la începutul secolului al XVII-lea, odată cu sosirea exploratorilor neerlandezi. În 1770, jumătatea estică a Australiei a fost revendicată de Marea Britanie și și a început să colonizeze aceste teritorii prin deportările penale spre colonia Noul Wales de Sud începând cu 26 ianuarie 1788, dată care a devenit ziua națională a Australiei. Populația europeană a crescut în mod constant în deceniile următoare, iar până la goana după aur din anii 1850, cea mai mare parte a continentului fusese explorată de coloniștii europeni și alte cinci colonii ale Coroanei au fost stabilite. Pe 1 ianuarie 1901 cele 6 colonii au format împreună o federație, constituind Commonwealth-ul Australian. De atunci, Australia menține un sistem politic stabil, bazat pe democrație liberală ce funcționează ca o democrație federală parlamentară și monarhie constituțională.

Din punct de vedere politic, Australia este o monarhie constituțională parlamentară federală, formată din 6 state și mai multe teritorii. Populația Australiei, de aproape 26 de milioane de locuitori, este foarte urbanizată și puternic concentrată pe coasta de est. Canberra este capitala țării, în timp ce cele mai mari cinci orașe sunt Sydney, Melbourne, Brisbane, Perth și Adelaide. Demografia Australiei a fost modelată de secole de imigrație, imigranții reprezentând 30% din populația țării, cea mai mare proporție dintre marile națiuni occidentale. Resursele naturale abundente ale Australiei și relațiile comerciale internaționale bine dezvoltate sunt esențiale pentru economia țării, care își generează veniturile din diverse surse, inclusiv servicii, exporturi miniere, sectorul bancar, industria prelucrătoare, agricultură și educație internațională.

Fiind o țară foarte dezvoltată și una dintre cele mai bogate, Australia este cea de-a 13-a economie a lumii după mărime și este pe-al zecelea loc după venitul pe cap de locuitor. După cheltuielile din domeniul militar, Australia se află pe locul 13. Fiind pe-al optulea loc după indicele dezvoltării umane, Australia ocupă printre primele locuri în lume după multe alte performanțe precum calitatea vieții, sănătate, educație, libertate economică și protecția drepturilor civile și a celor politice. Australia este țară-membră a G20, OECD, WTO, APEC, ONU, Comunității Națiunilor, ANZUS, Forumul insulelor din Pacific.

More about Australia

Basic information
  • Currency Dolar australian
  • Native name Australia
  • Calling code +61
  • Internet domain .au
  • Speed limit 50
  • Mains voltage 240V/50Hz
  • Democracy index 8.96
Population, Area & Driving side
  • Population 26473055
  • Zonă 7692024
  • Driving side left
Istoric
  • Populația indigenă  Arta rupestră aborigenă din regiunea Kimberley din Australia de Vest

    Se știe că locuirea umană a continentului australian a început acum aproximativ 65.000 de ani,[1][2][3] odată cu migrarea oamenilor pe poduri terestre și traversări maritime scurte din ceea ce este astăzi Asia de Sud-Est.[4] Adăpostul din piatră Madjedbebe din Peninsula Arnhem este recunoscut ca fiind cel mai vechi sit care arată prezența oamenilor în Australia.[5] Cele mai vechi rămășițe umane descoperite sunt rămășițele de la lacul Mungo, care au fost datate în urmă cu aproximativ 41.000 de ani.[6][7] Acești oameni au fost strămoșii australienilor indigeni moderni.[8] Cultura aborigenă australiană este una dintre cele mai vechi culturi continue de pe Pământ.[9]

    ...Citiţi mai departe
    Populația indigenă  Arta rupestră aborigenă din regiunea Kimberley din Australia de Vest

    Se știe că locuirea umană a continentului australian a început acum aproximativ 65.000 de ani,[1][2][3] odată cu migrarea oamenilor pe poduri terestre și traversări maritime scurte din ceea ce este astăzi Asia de Sud-Est.[4] Adăpostul din piatră Madjedbebe din Peninsula Arnhem este recunoscut ca fiind cel mai vechi sit care arată prezența oamenilor în Australia.[5] Cele mai vechi rămășițe umane descoperite sunt rămășițele de la lacul Mungo, care au fost datate în urmă cu aproximativ 41.000 de ani.[6][7] Acești oameni au fost strămoșii australienilor indigeni moderni.[8] Cultura aborigenă australiană este una dintre cele mai vechi culturi continue de pe Pământ.[9]

    La momentul primului contact cu Europa, majoritatea indigenilor australieni erau vânători-culegători cu economii și societăți complexe.[10][11] Descoperirile arheologice recente sugerează că ar fi putut fi susținută o populație de 750.000 de persoane.[12][13] Australienii indigeni au o cultură orală cu valori spirituale bazate pe respectul față de pământ și pe credința în Timpul visului.[14] Insularii din Strâmtoarea Torres, de etnie melaneziană, își obțineau mijloacele de trai din horticultura sezonieră și din resursele recifurilor și mărilor lor.[15] Coastele și apele nordice ale Australiei erau vizitate sporadic pentru comerț de către pescarii Makassan din ceea ce este astăzi Indonezia.[16]

    Explorarea și colonizarea europeană Landing of Lieutenant James Cook at Botany Bay, 29 April 1770 Debarcarea lui James Cook în Golful Botany la 29 aprilie 1770 pentru a revendica jumătatea estică a Australiei pentru Marea Britanie

    Prima observație europeană înregistrată a continentului australian și prima sosire europeană înregistrată pe continentul australian sunt atribuite neerlandezilor.[17] Prima navă și primul echipaj care a cartografiat coasta australiană și s-a întâlnit cu aborigenii a fost Duyfken, condus de căpitanul neerlandez Willem Janszoon.[18] Acesta a observat coasta peninsulei Cape-York la începutul anului 1606 și a ajuns la țărm la 26 februarie 1606, la râul Pennefather, în apropiere de orașul modern Weipa din Cape York.[19] Mai târziu, în același an, exploratorul spaniol Luís Vaz de Torres a traversat și a navigat prin Insulele Strâmtorii Torres. [20] Neerlandezii au cartografiat întreaga coastă vestică și nordică și au numit continentul insular „Noua Olandă” în secolul al XVII-lea și, deși nu s-a încercat nicio colonizare,[19] o serie de naufragii au lăsat oamenii fie eșuați, fie, ca în cazul navei Batavia în 1629, abandonați pentru revoltă și crimă, devenind astfel primii europeni care au locuit permanent pe continent.[21] În 1770, căpitanul James Cook a navigat de-a lungul coastei de est și a cartografiat-o, numind-o „New South Wales” și revendicând-o pentru Marea Britanie.[22]

    În urma pierderii coloniilor sale americane în 1783, guvernul britanic a trimis o flotă de nave, Prima Flotă, sub comanda căpitanului Arthur Phillip, pentru a înființa o nouă colonie penală în New South Wales. O tabără a fost instalată și steagul Uniunii a fost arborat la Sydney Cove, Port Jackson, la 26 ianuarie 1788,[23][24] dată care a devenit mai târziu ziua națională a Australiei. Cei mai mulți dintre primii condamnați au fost transportați pentru infracțiuni minore și repartizați ca muncitori sau servitori la „coloniștii liberi” (imigranți care nu erau condamnați). În timp ce majoritatea condamnaților s-au integrat în societatea colonială odată emancipați, au fost organizate și rebeliuni și revolte ale condamnaților, dar au fost invariabil reprimate fiind instituită legea marțială. Rebeliunea romului din 1808, singura preluare armată de succes a guvernului în Australia, a dus la apariția unei perioade de doi ani de guvernare militară.[25] În deceniul următor, reformele sociale și economice inițiate de guvernatorul Lachlan Macquarie au dus la tranziția New South Wales de la o colonie penală la o societate civilă.[26][27]

    Populația indigenă a scăzut timp de 150 de ani după colonizare, în principal din cauza bolilor infecțioase.[28] Alte mii de persoane au murit ca urmare a conflictelor de frontieră cu coloniștii.[29] Începând cu 1886, guvernele australiene au început să introducă politici care au dus la îndepărtarea multor copii aborigeni de familiile și comunitățile lor (denumite Generațiile furate).[30]

    Expansiunea colonială

    Britanicii au continuat să pătrundă în alte zone ale continentului la începutul secolului al XIX-lea, inițial de-a lungul coastei. În 1803, a fost înființată o așezare în Van Diemen's Land (actuala Tasmania),[31] iar în 1813, Gregory Blaxland, William Lawson și William Wentworth au traversat Blue Mountains la vest de Sydney, deschizând interiorul țării pentru colonizarea europeană.[32] Revendicarea britanică s-a extins la întreg continentul australian în 1827, când maiorul Edmund Lockyer a înființat o așezare în King George Sound (Albany de astăzi).[33] Colonia Swan River (Perth de astăzi) a fost înființată în 1829, evoluând în cea mai mare colonie australiană ca suprafață, Australia de Vest.[34] În funcție de creșterea populației, din New South Wales au fost decupate colonii separate: Tasmania în 1825, Australia de Sud în 1836, Noua Zeelandă în 1841, Victoria în 1851 și Queensland în 1859.[35] Australia de Sud a fost fondată ca „provincie liberă” - nu a fost niciodată o colonie penală.[36] Australia de Vest a fost de asemenea fondată „liberă”, dar mai târziu a acceptat deținuți transportați, ultimul dintre ei sosind în 1868, la zeci de ani după ce transportul a încetat în celelalte colonii.[37]

    În 1823, a fost înființat un Consiliu Legislativ numit de guvernatorul New South Wales, împreună cu o nouă Curte Supremă, limitând astfel puterile guvernatorilor coloniali.[38] Între 1855 și 1890, cele șase colonii au dobândit individual un guvern responsabil, devenind astfel democrații elective care își gestionează majoritatea afacerilor proprii, rămânând în același timp parte a Imperiului Britanic.[39] Biroul Colonial de la Londra a păstrat controlul asupra unor chestiuni, în special asupra afacerilor externe[40] și a apărării.[41]

    La mijlocul secolului al XIX-lea, exploratori precum Burke și Wills au mers mai departe în interiorul țării pentru a determina potențialul agricol și a răspunde la întrebări științifice.[42] O serie de exploatări de aur care au început la începutul anilor 1850 au dus la un aflux de noi imigranți din China, America de Nord și Europa continentală,[43] precum și la izbucniri de bushranging și tulburări civile; acestea din urmă au atins punctul culminant în 1854, când minerii din Ballarat au lansat Rebeliunea Eureka împotriva taxelor de licență pentru aur.[44]

    De la Federație la războaiele mondiale

    La 1 ianuarie 1901, federația coloniilor a fost realizată după un deceniu de planificare, convenții constituționale și referendumuri, având ca rezultat crearea Commonwealth-ului Australiei ca națiune și intrarea în vigoare a Constituției australiene.[45]

    După Conferința Imperială din 1907, Australia și alte câteva colonii de coloniști britanici care se autoguvernau au primit statutul de „dominioane” autonome în cadrul Imperiului Britanic.[46][47] Australia a fost unul dintre membrii fondatori ai Ligii Națiunilor în 1920[48] și, ulterior, ai Organizației Națiunilor Unite în 1945.[49] Statutul britanic de la Westminster din 1931 a pus capăt în mod oficial majorității legăturilor constituționale dintre Australia și Regatul Unit. Australia l-a adoptat în 1942,[50] dar a fost antedatat în 1939 pentru a confirma validitatea legislației adoptate de Parlamentul australian în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.[51][52]

    Teritoriul Capitalei Federale (redenumit ulterior Teritoriul Capitalei Australiene) a fost format în 1911 ca loc pentru viitoarea capitală federală, Canberra. Melbourne a fost sediul temporar al guvernului din 1901 până în 1927, în timp ce Canberra era în curs de construcție.[53] Teritoriul de Nord a fost transferat de sub controlul guvernului Australiei de Sud către parlamentul federal în 1911.[54] Australia a devenit conducătorul colonial al Teritoriului Papua (care fusese inițial anexat de Queensland în 1883)[55] în 1902 și al Teritoriului Noua Guinee (fosta Noua Guinee Germană) în 1920. Cele două au fost unificate ca Teritoriul Papua și Noua Guinee în 1949 și au obținut independența față de Australia în 1975.[56][57][58]

    În 1914, Australia s-a alăturat aliaților în lupta din Primul Război Mondial și a luat parte la multe dintre bătăliile majore purtate pe Frontul de Vest.[59] Din cei aproximativ 416.000 de militari care au servit, aproximativ 60.000 au fost uciși și alți 152.000 au fost răniți.[60] Mulți australieni consideră că înfrângerea Corpului de Armată al Australiei și Noii Zeelande (ANZAC) la Gallipoli, în 1915, a fost „botezul de foc” al națiunii - prima sa acțiune militară majoră,[61][62], aniversarea debarcării de la Anzac Cove fiind comemorată în fiecare an de Ziua Anzac.[63]

    Din 1939 până în 1945, Australia s-a alăturat aliaților în lupta din cel de-al Doilea Război Mondial. Forțele armate ale Australiei au luptat în teatrele de operațiuni din Pacific, Europa și Mediterana și Orientul Mijlociu.[64][65] Șocul înfrângerii Marii Britanii în Asia în 1942, urmat la scurt timp de bombardarea orașului Darwin și de alte atacuri japoneze pe teritoriul australian, a dus la o convingere generalizată în Australia că o invazie japoneză era iminentă și la o trecere de la Regatul Unit la Statele Unite ca principal aliat și partener de securitate al Australiei.[66] Din 1951, Australia este un aliat militar oficial al Statelor Unite, în temeiul tratatului ANZUS.[67]

    Epoca postbelică și epoca contemporană  Emigranți postbelici din Europa care au sosit în Australia în 1954

    În deceniile care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, Australia s-a bucurat de creșteri semnificative ale nivelului de trai, ale timpului liber și ale dezvoltării suburbane.[68][69] Folosind sloganul „populați sau pieriți”, națiunea a încurajat un val mare de imigrație din întreaga Europă, acești imigranți fiind numiți „Noii Australieni”.[70]

    Membră a blocului capitalist în timpul Războiului Rece, Australia a participat la Războiul din Coreea și la Urgența din Malaezia în anii 1950 și la Războiul din Vietnam între 1962 și 1972.[71] În această perioadă, tensiunile legate de influența comunistă în societate au dus la încercări nereușite ale guvernului Menzies de a interzice Partidul Comunist din Australia[72] și la o scindare a Partidului Laburist în 1955.[73]

    Ca urmare a unui referendum din 1967, guvernul federal a primit un mandat pentru a pune în aplicare politici în beneficiul populației aborigene, iar toți australienii indigeni au fost incluși în recensământ.[74] Proprietatea tradițională a terenurilor („titlul nativ”) a fost recunoscută pentru prima dată în drept atunci când Înalta Curte a Australiei a decis în cauza Mabo împotriva Queensland (nr. 2) că doctrina juridică a terra nullius („terenul care nu aparține nimănui”) nu se aplica în Australia la momentul colonizării europene.[75]

    După abolirea definitivă a politicii Australiei albe în 1973,[76] demografia și cultura Australiei s-au transformat ca urmare a unui val mare și continuu de imigrație non-europeană, în principal din Asia.[77][78] La sfârșitul secolului al XX-lea s-a pus tot mai mult accentul pe legăturile de politică externă cu alte națiuni din zona Pacificului.[79] În timp ce Legea Australiei din 1986 a rupt legăturile constituționale rămase între Australia și Regatul Unit,[80] un referendum din 1999 a dus la respingerea de către 55% dintre alegători a propunerii de abolire a monarhiei australiene și de transformare în republică.[81]

    În urma atacurilor din 11 septembrie asupra Statelor Unite, Australia s-a alăturat Statelor Unite în războiul din Afganistan din 2001 până în 2021 și în războiul din Irak din 2003 până în 2009.[82] De asemenea, relațiile comerciale ale națiunii au devenit din ce în ce mai orientate spre Asia de Est în secolul XXI, China devenind cel mai mare partener comercial al națiunii cu o marjă mare.[83]

    În timpul pandemiei COVID-19 care a început în Australia în 2020, mai multe dintre cele mai mari orașe din Australia au fost închise pentru perioade lungi de timp, iar libera circulație peste granițele statelor a fost restricționată în încercarea de a încetini răspândirea virusului SARS-CoV-2.[84]

    ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite ClarksonJacobs2017 ^ Nunn, Patrick (2018). The Edge of Memory: Ancient Stories, Oral Tradition and the Post-Glacial World. Bloomsbury Publishing. p. 16. ISBN 978-1-4729-4327-9.  ^ Fagan, Brian M.; Durrani, Nadia (2018). People of the Earth: An Introduction to World Prehistory. Taylor & Francis. pp. 250–253. ISBN 978-1-351-75764-5.  ^ Oppenheimer, Stephen (2013). Out of Eden: The Peopling of the World. Little, Brown Book Group. pp. 111–. ISBN 978-1-78033-753-1.  ^ Gilligan, Ian (2018). Climate, Clothing, and Agriculture in Prehistory: Linking Evidence, Causes, and Effects. Cambridge University Press. p. 237. ISBN 978-1-108-47008-7.  ^ Tuniz, Claudio; Gillespie, Richard; Jones, Cheryl (2016). The Bone Readers: Science and Politics in Human Origins Research. Routledge. p. 43. ISBN 978-1-315-41888-9.  ^ Castillo, Alicia (2015). Archaeological Dimension of World Heritage: From Prevention to Social Implications. Springer Science. p. 41. ISBN 978-1-4939-0283-5.  ^ „The spread of people to Australia”. Australian Museum.  ^ „Aboriginal Australians the oldest culture on Earth”. Australian Geographic. 18 mai 2013. Arhivat din original la 18 mai 2013. Accesat în 18 decembrie 2018.  ^ Williams, Elizabeth (2015). „Complex hunter-gatherers: a view from Australia”. Antiquity. Cambridge University Press. 61 (232): 310–321. doi:10.1017/S0003598X00052182.  ^ Sáenz, Rogelio; Embrick, David G.; Rodríguez, Néstor P. (3 iunie 2015). The International Handbook of the Demography of Race and Ethnicity. Springer. pp. 602–. ISBN 978-90-481-8891-8.  ^ Statistics, c=AU; o=Commonwealth of Australia; ou=Australian Bureau of (25 ianuarie 2002). „Chapter - Aboriginal and Torres Strait Islander population”. www.abs.gov.au (în engleză). Accesat în 15 ianuarie 2022.  ^ also see other historians including Noel Butlin (1983) Our Original Aggression George Allen and Unwin, Sydney ISBN: 0-86861-223-5 ^ Galván, Javier A. (2014). They Do What? A Cultural Encyclopedia of Extraordinary and Exotic Customs from around the World. ABC-CLIO. p. 83. ISBN 978-1-61069-342-4.  ^ Viegas, Jennifer (3 iulie 2008). „Early Aussie Tattoos Match Rock Art”. Discovery News. Arhivat din original la 10 iulie 2008. Accesat în 30 martie 2010.  ^ MacKnight, CC (1976). The Voyage to Marege: Macassan Trepangers in Northern Australia. Melbourne University Press.  ^ Barber, Peter; Barnes, Katherine; Dr Nigel Erskine (2013). Mapping Our World: Terra Incognita To Australia. National Library of Australia. p. 99. ISBN 978-0-642-27809-8.  ^ Smith, Claire; Burke, Heather (2007). Digging It Up Down Under: A Practical Guide to Doing Archaeology in Australia. Springer Science. p. 47. ISBN 978-0-387-35263-3.  ^ a b Davison, Hirst & Macintyre 1998, p. 233. ^ Brett Hilder (1980) The Voyage of Torres University of Queensland Press, St. Lucia, Queensland ISBN: 0-7022-1275-X ^ Davis, Russell Earls (2019) A Concise History of Western Australia Woodslane Press ISBN: 978-1-925868-22-7 pp. 3–6 ^ Goucher, Candice; Walton, Linda (2013). World History: Journeys from Past to Present. Routledge. pp. 427–428. ISBN 978-1-135-08829-3.  ^ „European discovery and the colonisation of Australia”. Department of the Environment, Water, Heritage and the Arts, Commonwealth of Australia. 11 ianuarie 2008. Arhivat din original la 13 decembrie 2017. Accesat în 7 mai 2010. [The British] moved north to Port Jackson on 26 January 1788, landing at Camp Cove, known as 'cadi' to the Cadigal people. Governor Phillip carried instructions to establish the first British Colony in Australia. The First Fleet was underprepared for the task, and the soil around Sydney Cove was poor.  ^ Egan, Ted (2003). The Land Downunder. Grice Chapman Publishing. pp. 25–26. ISBN 978-0-9545726-0-0.  ^ Matsuda, Matt K. (2012) Pacific Worlds: A History of Seas, Peoples, and Cultures Cambridge University Press ISBN: 978-0-521-88763-2 pp. 165–167 ^ Ward, Russel (1975). Australia: a short history (ed. rev). Ure Smith. pp. 37–38. ISBN 978-0-7254-0164-1.  ^ Molony, John Neylon (1987). The Penguin History of Australia. Ringwood, Vic: Penguin. p. 47. ISBN 978-0-14-009739-9.  ^ „Smallpox Through History”. Encarta. Arhivat din original la 18 iunie 2004.  ^ Attwood, Bain; Foster, Stephen Glynn (2003) Frontier Conflict: The Australian Experience National Museum of Australia ISBN: 978-1-876944-11-7 p. 89 ^ Banivanua Mar, Tracey; Edmonds, Penelope (2013). "Indigenous and settler relations". The Cambridge History of Australia, Volume I. p. 355-58, 363-64 ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, pp. 464–465, 628–629. ^ Conway, Jill. „Blaxland, Gregory (1778–1853)”. Biography – Gregory Blaxland – Australian Dictionary of Biography. adbonline.anu.edu.au. Accesat în 14 iulie 2011.  ^ Grey, Jeffrey (2008). A Military History of AustraliaAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament  (ed. Third). Port Melbourne: Cambridge University Press. pp. 28–40. ISBN 978-0-521-69791-0.  ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, p. 678. ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, p. 464. ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, p. 598. ^ „Public Record Office Victoria online catalogue”. 25 decembrie 2005. Arhivat din original la 25 decembrie 2005. Accesat în 15 ianuarie 2022.  ^ Kemp, David (2018). The Land of Dreams: How Australians Won Their Freedom, 1788-1860. Melbourne University Publishing. ISBN 978-0-522-87334-4. OCLC 1088319758. Arhivat din original la 18 iulie 2021. Accesat în 14 septembrie 2020.  ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, p. 556. ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, pp. 138–39. ^ „Colonial Defence and Imperial Repudiation”. Daily Southern Cross (vol XVII, issue 1349). 13 noiembrie 1860. Accesat în 4 aprilie 2010.  ^ „Early explorers”. Australia's Culture Portal. Arhivat din original la 8 aprilie 2011. Accesat în 6 noiembrie 2013.  ^ Jupp2, pp. 35–36. ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, pp. 227–29. ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, pp. 243–44. ^ „History of the Commonwealth”. Commonwealth Network. Commonwealth of Nations. Accesat în 16 februarie 2015.  ^ „- ConstitutionTitle”. www.legislation.gov.au. Accesat în 15 ianuarie 2022.  ^ „First Ordinary Session of the Assembly”. 6 aprilie 2019. Arhivat din original la 6 aprilie 2019. Accesat în 15 ianuarie 2022.  ^ „Founding Member States”. United Nations. Arhivat din original la 21 noiembrie 2009.  ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, p. 609. ^ „Statute of Westminster Adoption Act 1942 (Cth)”. National Archives of Australia. Accesat în 28 iulie 2014.  ^ „Statute of Westminster Adoption Act 1942” (PDF). ComLaw. Accesat în 30 martie 2010.  ^ Otto, Kristin (25 d.Hr.). „When Melbourne was Australia's capital city”. Melbourne, Victoria: University of Melbourne. Arhivat din original la 2 aprilie 2010. Accesat în 29 martie 2010.  ^ Souter, Gavin (2012). Lion & Kangaroo: The Initiation of Australia. Xoum Publishing. p. 141. ISBN 978-1-922057-00-6.  ^ Overlack, Peter (26 octombrie 1978). „QUEENSLAND'S ANNEXATION OF PAPUA: A BACKGROUND TO ANGLO-GERMAN FRICTION” (PDF). CORE.  ^ „Papua New Guinea Legal Research Guide”. University of Melbourne. Accesat în 2 aprilie 2021.  ^ „New Guinea Act 1920”. Australian Government. Accesat în 2 aprilie 2021.  ^ „Papua and New Guinea Act 1949”. Australian Government. Accesat în 2 aprilie 2021.  ^ „First World War 1914–1918”. Australian War Memorial. Arhivat din original la 7 decembrie 2006. Accesat în 5 decembrie 2006.  ^ Tucker, Spencer (2005). Encyclopedia of World War I. Santa Barbara, California: ABC-CLIO. p. 273. ISBN 978-1-85109-420-2.  ^ Macintyre, Stuart (2000) A Concise History of Australia Cambridge: Cambridge University Press, pp. 151–53, ISBN: 0-521-62359-6 ^ Reed, Liz (2004). Bigger than Gallipoli: war, history, and memory in Australia. Crawley, Western Australia: University of Western Australia. p. 5. ISBN 978-1-920694-19-7.  ^ Dennis, Peter; Grey, Jeffrey; Morris, Ewan; Prior, Robin; Bou, Jean (2008). The Oxford Companion to Australian Military History (ed. 2nd). Melbourne: Oxford University Press. pp. 32, 38. ISBN 978-0-19-551784-2.  ^ Beaumont, Joan (1996). „Australia's war: Europe and the Middle East”. În Beaumont, Joan. Australia's War, 1939–1945. Sydney: Allen & Unwin. ISBN 1-86448-039-4.  ^ Beaumont, Joan (1996). „Australia's war: Asia and the Pacific”. În Beaumont, Joan. Australia's War, 1939–1945. Sydney: Allen & Unwin. ISBN 1-86448-039-4.  ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, pp. 22–23. ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, p. 30. ^ Hosking, Susan; et al., ed. (2009). Something Rich and Strange: Sea Changes, Beaches and the Littoral in the Antipodes. Wakefield Press. pp. 6–. ISBN 978-1-86254-870-1.  ^ Hodge, Brian; Whitehurst, Allen (1967). Nation and People: An Introduction to Australia in a Changing World. Hicks, Smith. pp. 184–.  ^ „Immigration to Australia During the 20th Century – Historical Impacts on Immigration Intake, Population Size and Population Composition – A Timeline” (PDF). Department of Immigration and Citizenship (Australia). 2001. Arhivat din original (PDF) la 1 august 2008. Accesat în 18 iulie 2008.  ^ Coulthard-Clark, Chris (1998). Where Australians Fought: The Encyclopaedia of Australia's Battles (ed. First). St Leonards: Allen & Unwin. ISBN 1-86448-611-2. OCLC 39097011.  ^ Frank Crowley (1973) Modern Australia in Documents, 1939–1970. pp. 222–26. Wren Publishing, Melbourne. ISBN: 978-0-17-005300-6 ^ Calwell, Arthur Augustus (1972). Be just and fear notNecesită înregistrare gratuită . Hawthorn, Victoria, Australia: Lloyd O'Neil Pty Ltd. p. 188. ISBN 978-0-85550-352-9.  ^ Edwards, William Howell (2004). An Introduction to Aboriginal Societies. Cengage Learning Australia. pp. 25–26, 30, 132–133. ISBN 978-1-876633-89-9.  ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, pp. 5–7, 402. ^ „Fact Sheet – Abolition of the 'White Australia' Policy”. Australian Immigration. Commonwealth of Australia: National Communications Branch, Department of Immigration and Citizenship. Arhivat din original la 19 septembrie 2015. Accesat în 27 martie 2013.  ^ Davison, Hirst & Macintyre 1998, pp. 338–39, 442–43, 681–82. ^ Sawer, Geoffrey (1966). „The Australian Constitution and the Australian Aborigines” (PDF). Federal Law Review. Canberra: Australian National University. 2 (1): 17–36. doi:10.1177/0067205X6600200102. ISSN 1444-6928. Accesat în 3 august 2020.  ^ Thompson, Roger C. (1994). The Pacific Basin since 1945: A history of the foreign relations of the Asian, Australasian, and American rim states and the Pacific islands. Longman. ISBN 978-0-582-02127-3.  ^ „Australia Act 1986 (Cth)”. Documenting a Democracy. Museum of Australian Democracy at Old Parliament House. Accesat în 25 iulie 2020.  ^ „Part 5 - Referendums and Plebiscites - Referendum results”. Parliamentary Library of Australia.  ^ Neville, Leigh (2019). The Australian Army at War 1976–2016 (ed. First). London: Bloomsbury. ISBN 9781472826312.  ^ „Fifty years of Australia's trade” (PDF). Department of Foreign Affairs and Trade. Accesat în 11 ianuarie 2022.  ^ Dawson, Emma (2020). What Happens Next? Reconstructing Australia After COVID-19. Melbourne: Melbourne University Press. ISBN 9780522877212. 
    Read less

Phrasebook

Buna ziua
Hello
Lume
World
Salut Lume
Hello world
Mulțumesc
Thank you
La revedere
Goodbye
da
Yes
Nu
No
Ce mai faci?
How are you?
Bine, mulțumesc
Fine, thank you
Cât face?
How much is it?
Zero
Zero
unu
One

Where can you sleep near Australia ?

Booking.com
489.445 visits in total, 9.196 Points of interest, 404 Destinations, 83 visits today.