Anafiotika (greacă: Αναφιώτικα pronunțat [a.naˈfço.ti.ka]) este un cartier mic pitoresc al Atenei, parte a vechiului cartier istoric numit Plaka. Se află în partea de nord-est a dealului Acropolei. Primele case au fost construite în epoca lui Otto al Greciei, când muncitorii din insula Anafi au venit la Atena pentru a lucra ca muncitori în construcții la renovarea Palatului Regelui Othon. Primii doi locuitori erau enumerați ca G. Damigos, dulgher, și M. Sigalas, muncitor în construcții. La scurt timp, acolo au început să sosească și muncitori din alte insule cicladice, pentru a lucra ca dulgheri sau chiar lucrători în piatră și marmură, într-o perioadă ulterioară de reconstrucție a clădirilor la Atena, dar și în epoca următoare după sfârșitul domniei regelui Otto.

În 1922, aici s-au stabilit și refugiați greci din Asia Mică, modificând populația care până atunci era doar din insulele Cicladice. În 1950, o parte din acest cartier a fost distrusă pentru cercetări arheologice, iar în 1970 statul a început să cumpere casele. În epoca modernă, au mai rămas doar 45 de case, în timp ce străduțele de la Stratonos până la stânca Acropole sunt încă nenumite, iar casele sunt denumite „Anafiotika 1”, „Anafiotika 2”, etc.

Cartierul a fost construit conform arhitecturii tipice cicladice și chiar și în zilele noastre oferă vizitatorilor senzația de insule grecești din inima orașului, cu ziduri albe și spații mici, de obicei cu prezența florilor de bougainvillea. Casele sunt mici și în mare parte cubice, străduțe mici care deseori ajung în scări sau chiar în fundături la terase, unde te poți așeza și te bucuri de priveliștea nocturnă a orașului. „În această oază de liniște, cuibărită sub zidurile Acropolei, intensitatea Atenei pare la kilometri distanță”...