Zidurile Constantinopolului reprezintă o serie de ziduri defensive din piatră care au înconjurat și au apărat orașul Constantinopol (astăzi Istanbul în Turcia) de la fondarea sa ca noua capitală a Imperiului Roman de către Constantin cel Mare. Cu numeroase adăugiri și modificări de-a lungul timpului, aceste ziduri au format ultimul mare sistem de fortificație din antichitate și unul dintre cele mai complexe și elaborate sisteme construite vreodată.

Construite inițial de către împăratul Constantin cel Mare, zidurile au înconjurat noul oraș din toate părțile, protejându-l împotriva atacurilor atât de pe mare, cât și de pe uscat. Pe măsură ce orașul a crescut, faimoasa linie dublă a zidurilor teodosiene a fost construită în secolul al V-lea. Deși celelalte secțiuni ale zidurilor erau mai puțin elaborate, atunci când erau bine echipate, erau aproape de nepătruns pentru orice asediu medieval. Au salvat orașul și totodată Imperiul Bizantin, în timpul asediilor realizate de către coaliția de avari, slavi și perși sasanizi, de arabi, rusi sau bulgari, printre altele. Apariția tunurilor de asediu cu praf de pușcă a făcut ca fortificațiile să devină vulnerabile, dar tehnologia inițială a tunurilor nu a fost suficient de avansată pentru a cuceri orașul în sine, iar zidurile puteau fi reparate în pauza de reîncărcare. În cele din urmă, orașul a căzut sub greutatea mare a numărului de forțe otomane la 29 mai 1453, după un asediu care a durat șase săptămâni.

Zidurile au fost în mare parte menținute intacte în cea mai mare parte a istoriei otomane până când secțiunile au început să fie demontate în secolul al XIX-lea, pe măsură ce orașul a depășit limitele sale medievale. În ciuda lipsei de întreținere, multe părți ale zidurilor au supraviețuit și se găsesc și astăzi în picioare. Un program de restaurare la scară largă a început din anii 1980.