Sinagoga Sardis este o sinagogă situată în provincia Manisa, Turcia, și este cea mai mare sinagogă cunoscută care aparține lumii antice. Sardes a fost sub numeroși conducători străini până la încorporarea sa în Imperiul Roman în 133 î.Hr. Orașul a servit atunci ca centru administrativ al provinciei romane Lidia. Sardes a fost reconstruită după cutremurul catastrofal din Lydia din anul 17 d.Hr. și s-a bucurat de o lungă perioadă de prosperitate sub dominația romană.

Se crede că Sardis și-a câștigat comunitatea evreiască în secolul al III-lea î.Hr., așa cum a fost atunci când regele Antioh al III-lea (223–187 î.Hr.) ia încurajat pe evrei din diferite țări, inclusiv din Babilon, să se mute în Sardes. Josephus Flavius u200bu200ba scris despre un decret al lui Lucius Antonius, un prochesor roman din anii 50–49 î.Hr.: „Lucius Antonius... [poporului sardian], trimite salutări. Acei evrei, care sunt concetățeni ai Romei, au venit la mine și au arătat că aveau o adunare a lor, conform legilor lor strămoșești. [Au avut această adunare] de la început, ca și un loc al lor, în care își stabileau procesele și controversele între ei. De aceea, la cererea lor pentru mine, pentru ca acestea să le fie permise, am poruncit ca privilegiile lor să fie păstrate și să li se îngăduie să facă în consecință.”1 (Ant., XIV:10, 17). „Un loc al lor” este în general luat ca referință la sinagoga din Sardes. Josephus Flavius u200bu200ba notat că Caius Norbanus Flaccus, un proconsul roman la sfârșitul secolului I î.Hr., a susținut drepturile evreilor din Sardes de a-și practica religia, inclusiv dreptul de a dona la Templul din Ierusalim. (Ant., XVI:6,6).