Parcul Național Yellowstone a fost întemeiat la data de 1 martie 1872, fiind primul parc național din lume. El se află pe teritoriul a trei state federale nord americane: 96 % din suprafața parcului se află pe teritoriul statului Wyoming, 3 % pe teritoriul statului Montana și numai 1 % pe teritoriul statului Idaho.

Indigenii americani au trăit în regiunea Yellowstone de peste 11.000 de ani. Regiunea a fost ocolită în timpul Expediției lui Lewis și Clark din secolul al XIX-lea. În afară de vizitele muntenilor din prima jumătate a secolului XIX, expedițiile organizate nu au început până la sfârșitul anilor 1860. Armatei Statelor Unite i s-a comandat supravegherea parcului imediat după înființarea acestuia. În 1917 administrarea parcului a fost mutată către National Park Service, care a fost creată anul precedent. Sute de structuri au fost construite și sunt protejate acum pentru importanța lor arhitecturală și istorică, iar cercetătorii au examinat mai mult de 1.000 de situri arheologice.

Parcul Național Yellowstone se întinde pe o suprafață de 8.987 km², cuprinzând: lacuri, canioane, râuri și lanțuri muntoase. Lacul Yellowstone este unul dintre cele mai mari lacuri de mare altitudine din America de Nord și este centrat deasupra lui Yellowstone Caldera, cel mai mare super-vulcan de pe continent. Vulcanul Caldera este considerat un vulcan activ. Acesta a erupt cu o forță extraordinară de mai multe ori în ultimele două milioane de ani. Lava și rocile de la erupțiile vulcanice acoperă cea mai mare suprafață a parcului Yellowstone. Parcul este elementul central al ecosistemului Yellowstone, cel mai mare ecosistem rămas aproape intact în zona temperată de nord a Pământului.