Complexul Golestan este tot ce a rămas din fortareața istorică Teheran - „Arg”. Cetatea a fost construită în timpul domniei lui Tahmasp I (1524-1576) din dinastia Safavidă, și mai târziu, a fost renovată de către Karim_Khan Karim Khan Zand (1750-1779). Odată ce Agha Mohammad Khan Qajar (1742-1797) a ales orașul Teheran drept capitala guvernării sale, Curtea și Palatul Golestan au devenit reședința oficială a familiei regale Qajare, în special în timpul și în urma domniei lui Fath Ali Shah. Palatul a fost reconstruit în forma sa actuală în 1865 de către Haji Abolhasan Mimar Navai.[1]

Palatul Golestan a fost construit în secolul al XVI-lea, pe vremea când Persia era condusă de dinastia Safavidă. Palatul a fost extins în secolul al XIX-lea când a găzduit curtea regilor persani din dinastia Qajară. Complexul este un ansamblu format din 17 palate transformate acum în muzee și accesibile publicului ce se întind pe o suprafață de 104 hectare. Palatul Golestan a activat ca centru al artei și arhitecturii persane în perioada dinastiei Qajare, păstrând contemporanilor minunăți artistice ale Persiei medievale. Acest complex exemplifică curentul inovator din arta persană medievală, îmbinarea artei cu artizanatul și arhitectura. În Palatul Golestan, elemente ale arhitecturii occidentale de secol XVIII se împletesc cu formele clasice ale Orientului Mijlociu.[2][3][4]

În prima fază, prim-ministrul lui Naser al-Din Shah, Amir Kabir, a cumpărat terenul la est de grădina palatului, adăugându-l la complexul Golestan. Prima modificare a fost adaugarea unui muzeu de arme regale, situat pe partea de est a edificiului Qasr-e Golestan. La momentul respectiv, conglomeratul alcătuit din Qasr-e Golestan, noul muzeu și alte câteva clădiri la vest, a fost cunoscut sub numele de „Imarat-e Khorouji”. În aceeași perioadă, reconstrucții majore au fost efectuate pentru „Imarat-e Badgir” (1853).[5]

În a doua fază, orașul Teheran a fost extins și reconstruit de Naser al-Din Shah. El a făcut un nou zid de apărare, cu douăsprezece porți de intrare în jurul orașului, Hisar-e Naseri, mărind perimetrul orasului (1867). În interiorul frontierelor acestui nou zid, citadela „Arg” era localizată în zona centrală. Lucrările majore al acestei faze în Palatul Golestan a fost construirea „Shams al-Imarat” pe colțul de sud-est al grădinii Golestan. Această clădire de cinci etaje, cu două turnuri de flancare a fost finalizată în 1867. La scurt timp după, „Andarun” (zona femeilor) a fost construită pe partea de nord a „Imarat-e Takht-e Marmar”, și clădirea „Talar-e Aaj” a fost construită pe partea de vest a „Imarat-e Bolour”.[6]

„Tekie-e Dowlat”, o clădire desemnată spectacolelor religioase și ceremoniilor, a fost construită la sud de „Talar-e Almas” între 1868 și 1873. A fost cea mai mare clădire construită de către Naser al-Din Shah în cadrul complexului Golestan. Unele modificări necesare cladirilor la est și sud de grădină au fost efectuate în scopul de a le conecta la „Tekie-e Dowlat”. După ce a călătorit de două ori în Europa între 1873 și 1882, Naser al-Din Shah a fost foarte mult influențat de neoclasicismul secolului al XIX-lea. În 1873, el a inițiat construirea unei serii de clădiri cu o continuă fațadă cu două etaje de pe partea de nord a grădinii Golestan și partea de vest a „Talar-e Aaj”. Aceste construcții au dus la demolarea unei părți semnificative a „Khalvat-e Karim Khani”. Acest nou complex a inclus o sală principală de audiențe – „Talar-e Ayeneh”, o clădire muzeu și alte săli adiacente mai mici. „Talar-e Mouze”, mai târziu redenumită „Talar-e Salam”, a fost prima clădire din Iran concepută ca un muzeu. Aceasta a găzduit colecția de antichități a lui Naser Al-Dim Shah, precum și cadouri făcute suveranului.[7]

În 1878, „Imarat-e Khorouji”, inclusiv „Qasr-e Golestan” construită sub Fath Ali Shah, au fost demolate și înlocuite cu piscine, terenuri de iarbă, flori și copaci.[8]

„Imarat-e Khabgah” a fost ridicat în 1885 pe partea de nord a complexului Golestan la vest de „Andarun”. În 1886, „Imarat-e Bolour” a fost demolată, cu excepția subsolului. În locul său a fost ridicată actuala „Imarat-e Brelian”. Ultima clădire adăugată la Golestan a fost „Kakh-e Ab'yaz” în 1891. Spre deosebire de celelalte clădiri din complex, această clădire dreptunghiulară cu două etaje are o arhitectură complet europeană și neoclasică, cu nicio urmă de modele și influențe islamice sau ornamente. Această clădire, situată în colțul de sud-vest al grădinii Golestan, găzduiește în prezent „Muzeul Etnografic din Teheran”.[9]

În această perioadă, citadela „Arg” a suferit modificări semnificative. Deși atât Reza Shah (1925-1941 ), cât și fiul său, Mohammad Reza Shah ( reg. 1941-1979 ) au fost încoronați în Palatul Golestan, Reza Shah a mutat reședința la Palatul Sa`ad Abad în partea de nord a Teheranului, Palatul Golestan fiind folosit numai pentru a găzdui oaspeții străini importanți. În timpul domniei sale, aproximativ trei sferturi din complexul Golestan au fost demolate pentru a face loc clădirilor moderne de birouri. Din fostul complex Golestan au supraviețuit numai „Imarat-e Takht-i Marmar”, sălile de audiență, „Shams al-Imarat”, „Imarat-e Badgir”, „Kakh-e Abyaz ”și „Talar-i Aaj”. Pe partea de sud a complexului, „Tekie-e Dowlat” a fost demolată în 1946, fiind construită pe locul său filiala „Bazaar” a Băncii Naționale. Pe partea de nord a complexului, „Andarun” și „Imarat-e Khabgah” au fost demolate la începutul anilor 1960 urmând a fi construite aici Ministerele Finanțelor și Justiției. Strada Na'yeb al-Saltana, cunoscută în prezent ca „Davar”, cuprinsă anterior în cadrul complexului, este acum o stradă publică ce se învecinează cu Palatul Golestan în partea sa vestică.[10]