Cu toate că regiunea a fost ocupată încă din perioadele neolitice, celtice și romane, prima menționare a unei așezări are loc în secolul al VII-lea odată cu înființarea bisericii Saint-Vincent de către episcopul de Tongeren. Din secolul al IX-lea orașul se află sub influența contelui de Namur și al episcopului de Liège iar din secolul al XI-lea devine unul dintre cele 23 de orașe ale episcopatului princiar Liège, în a cărui sferă de influență a rămas până în secolul al XVIII-lea. A fost implicat în Războiul vacii din secolul al XIII-lea.

Situarea strategică de-a lungul văii fluviului Meuse a expus orașul Dinant la numeroase asedii și jafuri în Evul Mediu. În 1466, Ducele de Burgundia a pedepsit o revoltă a orășenilor, omorând peste 800 locuitori și incendiind orașul. Cu toate acestea, orașul a prosperat, devenind un centru de prelucrare a metalului.

Odată cu izbucnirea Revoluției franceze, orașul este pentru scurt timp ocupat de către trupele austriece ce controlau Țările de Jos de sud, dar în 1795 este cedat, împreună cu restul principatului Liège Republicii franceze în cadrul departamentului Sambre-et-Meuse. În urma Congresului de la Viena din 1815 orașul intră în componența Regatului Unit al Țărilor de Jos.

In 1914 orașul a fost devastat de cătra armata imperială germană la începutul primului război mondial, 674 de civili din orașul Dinant fiind uciși și numeroase cartiere fiind distruse[1]. Aceste acțiuni au făcut ca î timpul celui de al doilea război mondial milioane de civili din regiune să se refugieze la primele semne ale unor conflicte.