Terenurile deșertice ale Yemenului contemporan erau vestite încă din Antichitate pentru bogăția lor. Aici poposeau caravanele în căutare de mărfuri scumpe, cum ar fi smirna, mirodeniile sau pietrele prețioase. Din acest motiv, romanii au supranumit ținutul yemenit "Arabia Fericită". În timpul primului război cu evreii, aceștia din urmă au fost înfrânți de romani. Mulți dintre învinși s-au salvat fugind în Yemen, unde, mai târziu, s-au stabilit definitiv. Ei s-au specializat în împodobirea stiletelor cu lama curbă cu decorațiuni din argint. Inițial, acestea au servit drept arme, dar, cu timpul, au devenit un simbol al statutului social al yemeniților, pe care le poartă și astăzi cu mândrie.

Rădăcinile conflictului îndelungat care a făcut ravagii în Yemen pot fi regăsite în perioada colonială. În anul 1839, orașul Aden din sudul țării a fost ocupat de britanici. Odată cu inagurarea canalului Suez, în 1869, Yemen a căpătat o mare importanță strategică. În anul 1918, a devenit regat independent. În următoarele decenii, au avut loc confruntări repetate între Adenul sunnit, antiregalist și prooccidental, și Sana'a șiită și conservatoare. După moartea imamului Ahmed, în anul 1962, un grup de ofițeri au abolit monarhia și au proclamat Republica Arabă Yemen. Războiul de opt ani dintre susținătorii monarhiei și republicani s-a încheiat cu victoria celor din urmă. În 1967, Frontul Național de Eliberare a proclamat Republica Populară a Yemenului de Sud, ceea ce a condus, în realitate, la divizarea țării. În anii care au urmat, au avut loc confruntări frecvente între statele învrăjbite. În cele din urmă însă, problemele economice au forțat reunificarea Yemenului, care a avut loc la 22 mai 1990. Situația internă, agravată de starea deplorabilă a economiei, este instabilă și a dus la izbucnirea unui nou război civil.