Cozonac secuiesc

Cozonacul secuiesc (în maghiară kürtőskalács, în germană Baumstriezel) este un preparat alimentar specific sud-estului Transilvaniei. Atât sașii din Țara Bârsei, cât și secuii din județul Covasna revendică originea acestui preparat vechi de mai multe secole. În întreaga Românie, acest preparat a devenit cunoscut abia după căderea regimului comunist, când brutari secui (cei mai mulți din județul Covasna) au dezvoltat cu succes afaceri proprii și l-au răspândit în toată România (de unde și denumirea de „colac secuiesc”). Cozonacul secuiesc este un produs foarte popular la sărbători, festivaluri și târguri. În limba maghiară, kürtő înseamnă coș de fum, iar kalács înseamnă cozonac împletit. Astfel, termenul Kürtőskalács înseamnă „cozonac împletit” (în formă de coș de fum) - o aluzie la gaura din forma cilindrică a acestui preparat. În limba germană, denumirea Baumstriezel este alcătuită din termenii „Baum” (copac) și „Strielzel” (cozonac împletit), însemnând deci „cozonac împletit” (în jurul unui trunchi de copac) – o aluzie la sulul de lemn în jurul căruia este împletit aluatul.

Prima rețetă scrisă a colacului secuiesc e din 1784, din partea doamnei Maria Mikes, contesă ardeleancă și romano-germană din Zăbala.

Specialitatea a fost înregistrată ca produs tradițional maghiar pe 3 decembrie 2015.