Cañón del Pato (în spaniolă: Duck Canyon) se află pe Rio Santa (râul Santa) la capătul de nord al Callejón de Huaylas (Coridorul Huaylas) în centrul-nord-ul Peru. Pereții canionului în cea mai mare parte stâncoși sunt prea abrupți și aridi pentru cultivare, iar în doar câteva locuri versanții canionului impozant de accidentat sunt potriviti chiar și pentru pășunatul animalelor domestice. Canionul a fost format de râul unde capătul de nord al lanțului Cordillera Negra (spre vest) converge cu lanțul muntos Cordillera Blanca (spre est). Aceste două creste andine sunt în general paralele pe aproape 140 km de la sud de orașul Huaraz spre nord până la Cañón; Cordillera Blanca continuă spre nord încă o sută de kilometri sau mai mult. Callejón de Huaylas este valea dintre cele două cordilere cu o lățime în medie de aproximativ 16 km (măsurată pe o hartă de la crestele celor două creste) în lățime, dar în anumite locuri până la 25 km în lățime.

Autostrada principală sud-nord prin Callejón de Huaylas a existat ca o pistă îngustă de pământ înainte de construcția autostrăzii prin Cañón. Construcția extinderii spre nord a autostrăzii a început în 1952 în orașul Caraz, la aproximativ 30 km sud de Cañón. Autostrada patrunde si strabate Cordillera Negra. În cele din urmă, coboară spre vest și continuă până la orașul-port Chimbote din Oceanul Pacific și spre nord până la orașul Trujillo, oferind acces auto către coasta Pacificului de la Callejón. O călătorie tipică pe autostradă de la Caraz la Cañón durează aproximativ 4 ore dus-întors. Autostrada de la Caraz la Trujillo acoperă o distanță de 184 km. De la Caraz autostrada se află în valea Callejón până când traversează un pod de beton în partea de vest a râului. Aici autostrada părăsește fundul văii, se îndreaptă spre nord-vest pe fața de est a Cordillerei Negra și în cele din urmă străpunge partea vestică a muntelui. Autostrada de-a lungul întregului traseu este neasfaltată și are 35 de tuneluri cu o singură bandă înainte de a ieși pe fața de vest a Cordillerei Negra, deasupra orașului Huallanca. Râul de pe același pod merge în general spre nord prin Cañón și în cele din urmă apa alimentează turbinele hidrocentralei de la Huallanca.

La aproximativ aceeași latitudine cu cea a tunelului autostrăzii 18, malurile naturale ale râului din apropiere (spre est) sunt la distanță de până la 6 m; crestele celor doua cordiliere se profileaza deasupra, in locuri de pana la 6000m deasupra nivelului marii. La o mică distanță la nord (în aval) de această constrângere în Cañón se află un baraj de deviere care deviază cantități măsurate de apă a râului într-un tunel artificial. De la barajul de deviere până la centrala electrică Huallanca, tunelul are aproximativ 11 km lungime. Se coboară în altitudine de la barajul de deviere până la un loc la aproximativ 103 m direct deasupra acestei instalații hidroelectrice. Diametrul tunelului a fost stabilit pentru a găzdui autobasculante mici care au îndepărtat roca și resturile în timpul construcției. La capătul de nord al tunelului, apa se cufundă în una sau ambele turbine la o sută de metri mai jos. Centrala electrică se află în întregime într-o cavitate imensă creată de om la o sută de metri în interiorul stâncii muntelui de la marginea de est a Huallanca. Din Huallanca râul curge spre vest și furnizează apă pentru irigarea plantațiilor mari de banane din câmpia aridă de coastă; chiar la nord de Chimbote râul se varsă în Oceanul Pacific.

Cutremurul din 1970 a provocat atât de multe pagube patului căii ferate, încât această cale ferată care face legătura între Huallanca și Chimbote a fost abandonată și nu a mai fost folosită de atunci.