Cádiz este unul dintre pretendenții la titlul de cel mai vechi oraș al Europei. Originile sale datează de pe vremea fenicienilor, iar legenda face legătura dintre întemeierea așezării și unul dintre miturile despre Hercule. Cádiz a fost întemeiat în preajma anului 1104 î.Hr. sub forma coloniei feniciene Gadir (al cărui nume însemna pur și simplu "cetate". Locuitorii orașului își spun și astazi "gaditanos".
Fenicienii au organizat aici un depozit de staniu, pe care-l aduceau din Marea Britanie. În anul 501 î.Hr., așezarea a fost ocupată de cartaginezi. Hamilcar și Hannibal și-au strâns aici flota de război. Romanii care au cucerit orașul în anul 206 î.Hr. l-au botezat Gades și au înființat aici o zonă "de liber schimb". În anul 49 î.Hr., Cádiz, pe atunci a treia capitală a Imperiului Roman (locuitorii săi erau cetățeni romani), a fost vizitat de însuși Iulius Cezar.
Spre deosebire de alte orașe andaluze, stăpânirea maurilor, care s-a prelungit aproape 500 de ani (711 - 1262), nu și-a lăsat aproape deloc amprenta asupra arhitecturii orașului Cádiz. După descoperirea Americii, flota spaniolă a transportat în Europa toate comorile Lumii Noi, printre care și aurul incașilor și al aztecilor. Începând din anul 1717, când Filip al V-lea al Spaniei a strămutat de la Sevilla la Cádiz "Casa de Contratación de las Indias", agenția sa guvernamentală monopolistă care controla comerțul cu America, orașul de pe malul Atlanticului a început să se dezvolte într-un ritm susținut, ajungând la rangul de cel mai important port militar din Peninsula Iberică.