Kōdō (香道,, calea aromei^?) este ceremonia japoneză de apreciere a fumului de lemn parfumat.

Ca și ceremonia ceaiului, kōdō are coduri stricte de desfășurare, iar unele instrumente folosite (香道具 kōdōgu) pot fi obiecte artistice de mare valoare. Cu toate că este una dintre cele trei arte tradiționale estetice japoneze (împreună cu cea a ceaiului și cu ikebana), este relativ necunoscută în afara Japoniei.

Ceremonia kōdō a fost adusă în Japonia în secolul al VI-lea, odată cu introducerea budismului. Culmea popularității a atins-o în secolul al XVII-lea, când era considerată un foarte rafinat mod de petrecere a timpului liber.

La început arderea lemnului parfumat era folosită ca ofrandă pentru statuile budiste în temple, dar mai târziu nobilii o foloseau pentru parfumarea odăilor și a hainelor. Competiții de apreciere a fumului de lemne parfumate au fost populare mai întâi în rândul lor, iar mai apoi și în rândul oamenilor de rând.

La început regulile erau diferite din loc în loc, dar înțelegând că este nevoie de reguli unitare, unii literați ai timpului, precum Sanetaka Sanjōnishi, Munenobu Shino, Sōgi și Shōhaku, au contribuit la stabilirea unui format pentru desfășurarea ceremoniei. Stilurile Sanjōnishi și Sōgi au supraviețuit până în zilele noastre.